vineri, 7 decembrie 2018

Drumeţii şi aventuri în aer liber!

Unul dintre lucrurile preferate pe care ne place sa îl facem ca o familie cu copiii de la Casa Ana-Nadia este să petrecem timp în aer liber. Iubim să mergem cu copiii prin pădure cât de des posibil, chiar dacă este doar pe micul deal nu foarte departe de casa noastră. Timpul petrecut în aer liber este o activitate care ne uneşte pe noi toţi şi are efecte terapeutice în aşa de multe moduri.  A fi în natură și a petrece timp bucurându-ne de creația lui Dumnezeu ne ajută să realizăm cât de multă frumusețe există în jurul nostru și să găsim pacea în haosul vieții de zi cu zi.


Cea mai recentă aventură a fost o drumeţie la Canionul „7 scări”. Este un traseu minunat pe la poalele Munților României care duce printr-un defileu unde trebuie să urci șapte scări (de aici şi numele traseului). A fost foarte frumos în această perioadă a anului, cu frunzele schimbându-şi culorile. Deşi nu este în particular un traseu dificil, unele dintre trepte sunt destul de înalte şi a fost înfricoşător pentru unii dintre copii. Cu toate acestea, am fost mândri de faptul că toți cei șase copii au reuşit să urce toate cele 7 trepte, în ciuda temerilor lor. Am fost mândrii de ei pentru că s-au autodepăşit şi au fost foarte curajoşi.  


Sperăm că aceste tipuri de experienţe fizice îi va încuraja să fie bravi şi din punct de vedere emoţional, să fie capabili să-şi depăşească experienţele dificile din trecut şi să devină mai puternici. Sperăm că acest timp petrecut în natură îi va ajuta să îşi amintească de Creator şi deasemenea să îşi amintească că El este sursa noastră de confort şi putere indiferent de încercările cu care ne confruntăm.

Emily Rodenbach Derta - Parinte Social

joi, 15 noiembrie 2018

Sărbători de toamnă la spitalul pentru bebeluşi

De când m-am mutat în România acum două luni pentru a lucra la spitalul pentru bebeluși, am avut ocazia să întâlnesc câteva fețişoare noi şi să sărbătoresc evoluţia celorlalţi. A fost o experiență nebună și plină de bucurie până acum.

În luna octombrie am sărbătorit ziua de naştere a unuia dintre băieţii cei mai mari. A fost aşa o mare bucurie să-i putem sărbători viaţa şi să putem fi cu el în acea zi specială. Ceilalţi copii cu siguranţă s-au bucurat ca pot participa şi ei la această sărbătoare.


În timpul meu aici în România, am întâmpinat și noi fețişoare la spitalul pentru copii. Vârsta copiilor variază de la noi născuţi până la copii de 2-3 ani. Ultimii copii care au ajuns la spital sunt o fetiţă şi un băieţel, ambii cu vârste sub un anişor. Există întodeauna o nouă feţişoară de copil pe care să o întâmpini şi pe care să o iubeşti.

Punctul culminant al lunii octombrie a fost petrecerea de Halloween. Am avut posibilitatea de a găsi şi de a realiza pentru fiecare dintre copii un costum de Halloween pe care să-l poarte. A fost atât de minunat şi amuzant să-i poţi îmbraca pe fiecare in costumul de Halloween şi să le faci câteva poze. Au fost aşa de multe zâmbete şi râsete din partea tuturor.

Audrey Dukes - Misionar spitalul de bebeluşi

marți, 30 octombrie 2018

Faceţi cunoştinţă cu staff-ul nostru - Emil

Acum aproape 20 de ani, în momentul când am decis să devin voluntar într-un proiect social lumea strâmba din nas şi îmi spunea că a fi voluntar într-un ONG nu mă ajuta cu nimic. Din contră, pentru mine, munca într-un ONG mi-a oferit acel cadru informal în care m-am putut exprima, am învăţat să mă cunosc pe mine, să îndrăznesc şi să-mi schimb propria mentalitate şi a celor din jurul meu prin proiectele mari şi mici desfăşurate.

A fost acel moment în care depinde doar de tine câte vise ai şi pe câte vrei să le faci realitate. Pentru mine visul a devenit realitate şi astfel, fiecare nouă zi ca angajat LOC a fost o nouă şansa în care să-mi schimb viaţa şi a celor din jurul meu.

De la început am învăţat că viaţa unui ong-ist e mai mult decât viaţa unui om cu un loc de muncă şi că lucrul într-un ong nu e acel loc de muncă care poate primi eticheta “classic”. Nu e deloc locul unde mergi la 8:00 şi pleci la 4:00 sau 5:00. E genul de muncă pe care o duci cu tine de multe ori, peste tot pe unde mergi, e acel gen de loc de muncă flexibil unde preţuim rezultatele şi nu neapărat munca fizica la birou pentru că productivitatea e mai bună aşa.


Munca la LOC, începând cu a fi coordonator de activităţi instructiv- educative la orfelinatul din Reghin, coordonator a activităţilor din cadrul tuturor centrelor de plasament şi apoi director de tabere pentru copiii orfani din judeţul Mureş, continuând cu munca de asistent manager şi apoi manager de operaţiuni a fost, este şi va fi acel gen de munca unde mereu se întâmplă câte ceva, unde lucrurile se succed cu viteză uneori amețitoare, unde rar există cateva luni fără o călătorie și unde întâlnești mereu oameni noi, situații noi, provocări noi, oportunități noi. E un loc de muncă solicitant, dar care îți oferă și satisfacții.

E acel loc de muncă unde simți că poți schimba ceva. Unde chiar schimbi ceva. E fascinant și obositor. E teribil și fabulos. Ne plângem, dar continuăm. Pentru că ne place.

Adesea, vorbind cu diferiți oameni despre slujba mea, îmi spun că cel puțin pot să scap de presiunea constantă a "target-elor" și pot să am un echilibru mai bun între muncă și viața. Mă întreb astfel care este o situația de presiune mai mare? Faptul că nu reușesc să atingă un obiectiv de vânzări sau a rezolva o situație în care viețile se pot pierde şi unii copii pot fi separați de părinți. Cred că nu doar este o concepție greșită, dar și etic nepotrivită.

Deci, ceea ce îmi place la acest loc de muncă nebunesc este că aleg să cred că Dumnezeu este în mine în tot ce fac și aleg să cred asta în fiecare zi.

Emil M. - Manager Operatiuni

joi, 25 octombrie 2018

Rechizite şcolare pentru copiii din Ogra

“Educaţia este cea mai puternică armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea” 
                                                                                                                 Nelson Mandela
                                                                                          
Când am început programele din Ogra acum câţiva ani, unul dintre lucrurile care am observat că trebuie schimbat a fost educaţia. Foarte mulţi dintre copii nu mergeau la şcoală şi mulţi dintre adulţi sunt analfabeţi.

Credem că, dacă copiii sunt educaţi şi merg la şcoală ochii lor se deschid către o nouă lume. Nu este deloc uşor deoarece multe generaţii de dinainte au crescut cu impresia că şcoala nu este importantă
Unul dintre motivele pentru care copiii nu mergeau la şcoală era lipsa rechizitelor şcolare datorită sărăciei.  Aşa că acum câţiva ani, partenerul şi sponsorul nostru din Olanda „Stichting Livada” a început un proiect de strângere de fonduri  pentru rechizite şcolare pentru aproape 300 de copii care merg la şcoala din Ogra şi 5 liceeni care provin din familii sărace.
În fiecare an, în luna septembrie, Julie Wouterson şi Natasha Wouterson ne fac o vizită din Olanda împreună cu rechizite şcolare. Toţi copiii sunt foarte bucuroşi pentru vizita lor şi pentru rechizitele şcolare pe care le primesc pentru anul şcolar în curs. Nici acest an nu a fost o excepţie, aşa că începând cu preşcolarii şi până la clasa a VIII-a, fiecare copil a primit un pachet cu caiete, stilouri, creioane şi restul de rechizite necesare pentru anul şcolar. Deasemenea au primit rechizite şi cei 5 liceeni de care suntem mândri că au ajuns aşa de departe.
 
 Vrem să mulţumim tuturor sponsorilor din Olanda pentru donaţia lor către toţi aceşti copii şi pentru că ne ajută să clădim un viitor diferit pentru comunitatea din Ogra. Nu ar fi posibil să ne facem partea noastră dacă nu am avea ajutorul necesar. Apreciem tot ce faceţi pentru noi.

Eunice Tinca – Coordonator Prevenirea Abandonului.

miercuri, 24 octombrie 2018

Faceţi cunoştinţă cu staff-ul nostru!

Viaţa la LOC ca şi misionar american!

Ca şi misionar american lucrând la Fundaţia LOC, adesea sunt întrebată atât de prietenii mei din America cât şi de cei din Romania: „Deci, cum este să trăiești în România?” De obicei zâmbesc inainte să răspund. Ei bine, e un pic de nebunie, dar îmi place.

Când m-am mutat în România în iunie anul trecut, nu aveam idee despre aventura care mă aştepta în această parte a lumii. În capul meu, aveam idei, planuri şi aşteptări despre cum va arăta timpul meu ca misionar, dar am învăţat foarte repede că viaţa şi lucrarea de aici nu ar fi la fel de bine planificate aşa cum speram să fie.Viaţa în România m-a învăţat să fiu flexibilă, să aştept neprevăzutul şi să fiu disponibilă să spun da la a face lucuri dificile.


Slujirea mea la LOC a fost o călătorie marcată de o bucurie incredibilă şi eforturi dureroase şi totul între ele, dar sunt recunoscătoare pentru modul în care Domnul mi-a făcut o casă aici şi sunt umilă ştiind că pot să fiu o parte din lucrarea lui de răscupărare din această ţară. Pe măsură ce intrăm în programele noastre de toamnă, aştept să văd ce are pregătit Domnul pentru lucrarea mea la LOC. Rugaţi-vă să continuăm să iubim copiii din îngrijirea nostră aşa cum o face Tatăl nostru Ceresc! 
 
 Allyson Lim - Misionar

Drumeţii şi aventuri în aer liber!

Unul dintre lucrurile preferate pe care ne place sa îl facem ca o familie cu copiii de la Casa Ana-Nadia este să petrecem timp în aer liber....