Faceţi cunoştinţă cu staff-ul nostru - Emil

Acum aproape 20 de ani, în momentul când am decis să devin voluntar într-un proiect social lumea strâmba din nas şi îmi spunea că a fi voluntar într-un ONG nu mă ajuta cu nimic. Din contră, pentru mine, munca într-un ONG mi-a oferit acel cadru informal în care m-am putut exprima, am învăţat să mă cunosc pe mine, să îndrăznesc şi să-mi schimb propria mentalitate şi a celor din jurul meu prin proiectele mari şi mici desfăşurate.

A fost acel moment în care depinde doar de tine câte vise ai şi pe câte vrei să le faci realitate. Pentru mine visul a devenit realitate şi astfel, fiecare nouă zi ca angajat LOC a fost o nouă şansa în care să-mi schimb viaţa şi a celor din jurul meu.

De la început am învăţat că viaţa unui ong-ist e mai mult decât viaţa unui om cu un loc de muncă şi că lucrul într-un ong nu e acel loc de muncă care poate primi eticheta “classic”. Nu e deloc locul unde mergi la 8:00 şi pleci la 4:00 sau 5:00. E genul de muncă pe care o duci cu tine de multe ori, peste tot pe unde mergi, e acel gen de loc de muncă flexibil unde preţuim rezultatele şi nu neapărat munca fizica la birou pentru că productivitatea e mai bună aşa.

Munca la LOC, începând cu a fi coordonator de activităţi instructiv- educative la orfelinatul din Reghin, coordonator a activităţilor din cadrul tuturor centrelor de plasament şi apoi director de tabere pentru copiii orfani din judeţul Mureş, continuând cu munca de asistent manager şi apoi manager de operaţiuni a fost, este şi va fi acel gen de munca unde mereu se întâmplă câte ceva, unde lucrurile se succed cu viteză uneori amețitoare, unde rar există cateva luni fără o călătorie și unde întâlnești mereu oameni noi, situații noi, provocări noi, oportunități noi. E un loc de muncă solicitant, dar care îți oferă și satisfacții.

E acel loc de muncă unde simți că poți schimba ceva. Unde chiar schimbi ceva. E fascinant și obositor. E teribil și fabulos. Ne plângem, dar continuăm. Pentru că ne place.

Adesea, vorbind cu diferiți oameni despre slujba mea, îmi spun că cel puțin pot să scap de presiunea constantă a "target-elor" și pot să am un echilibru mai bun între muncă și viața. Mă întreb astfel care este o situația de presiune mai mare? Faptul că nu reușesc să atingă un obiectiv de vânzări sau a rezolva o situație în care viețile se pot pierde şi unii copii pot fi separați de părinți. Cred că nu doar este o concepție greșită, dar și etic nepotrivită.

Deci, ceea ce îmi place la acest loc de muncă nebunesc este că aleg să cred că Dumnezeu este în mine în tot ce fac și aleg să cred asta în fiecare zi.

Emil M. - Manager Operatiuni